DESCOPERĂ ȚINUTUL BUZĂULUI! EP.4: MUZEUL CHIHLIMBARULUI, ANSAMBLUL RUPESTRU ALUNIȘ, TROVANȚII SAU BABELE DE LA ULMET ȘI „CIUPERCILE” DE LA ODĂILE, PENSIUNEA „LA ADU ÎN ȚARNĂ”.
De ce ai vizita Buzăul și tot ce-l înconjoară? Pentru că, putem spune și scrie, sunt multe de vizitat, există multe locuri, puncte de interes și obiective turistice, culturale și religioase, unele încă necunoscute și nepromovate. La nici 2 ore de București, evitând aglomerația de pe Valea Prahovei, te poți bucura de munte și aer curat, de peisaje deosebite și drumeții de neuitat.
ACASĂ dimineața a venit pe furiș. Deși încă nu se luminase, cocoșii au și început să cânte. Ezit să mă dau jos din pat. Miroase îmbietor a cafea.
Muzeul Chihlimbarului
Îi facem o vizită prietenului meu Părintele Petre care locuiește în apropierea muzeului și care încă slujește în bisericuță veche a Ansamblului Rupestru de la Aluniș. Drumul duce pe lângă un munte de calcar de unde se exploata piatra de calcar pentru producerea materialelor de construcții. La cariera de calcar mi se duc pașii, fiind o pagină de istorie ce îmi aduce aminte de copilărie. De aici sunt bubuiturile care se auzeau când se exploata calcarul, probabil, prin dinamitare și se vedea de acasă un nor de praf dinspre zona aceea.
Foto Arhiva personală Mihai Cuciureanu/ Faraway.ro
Mergem hotărâți spre muzeu unde doamna Diana, care ne este ghid, este foarte amabilă având un discurs foarte bogat în informații și povești, plimbându-ne din vorbe de la începuturi până în contemporaneitate. Muzeul a fost fondat între anii 1973-1979 după modelul unei case țărănești cu demisol, parter și etaj.
Muzeul este unic în lume, este mic dar expune, pe lângă colecția exemplarelor de chihlimbar și flori de mină, și exponate de paleofaună. Avem și o prezentare a Grotei de la Nucu și câteva descoperiri din zonă și anume, un femur de mamut care ar fi trăit în zona Buzăului acum 2,5 milioane de ani.
Chihlimbarul este rășină fosilă de la unele specii de pin preistoric și are un colorit variat: galben, brun-roșcat sau verde-negru. Adesea, structura lui cuprinde fosile de plante sau insecte, acest fenomen se crede că a avut loc acum 60-40 milioane de ani. Există un exponat cu o furnică prinsă într-un bob de chihlimbar care ar data de acum 30 de milioane de ani.
Foto Arhiva personală Mihai Cuciureanu/ Faraway.ro
Rezervația geologică are o suprafață de aproximativ 2,5 ha unde la începutul secolului XX-lea se exploata organizat chihlimbarul (primele extracții sistematice au început în anul 1920).
Există o poveste despre o bob foarte mare de chihlimbar care avea în interior un con (de pin). Această piesă ar fi fost furată de la o expoziție și nu a mai fost recuperat niciodată.
Ansamblul Rupestru Aluniș
Ajungem imediat, însoțiți de Părintele Petrică, în curtea Bisericii unde intri pe o alee printre copaci falnici și te întâmpină albastrul „de voroneț” cum îi spune părintele, al intrării de lemn în biserică. Pe partea stânga, înaintea Bisericii și după, se văd chiliile păzite de fii satului care și-au dus traiul în jurul locului și își dorm somnul de veci aici, în cimitir.
Bisericuța este datată din anul 1274 fiind săpată în stâncă de doi ciobani ai locului, Vlad și Simion, numele lor fiind scrise în altar. Partea de lemn a trecut de mai multe ori prin evenimente nefericite, ultima dată arzând parțial. A fost însă refăcută de localnici foarte gospodari și credincioși, cu frică de Dumnezeu și care, împreună cu părintele, au reușit să o aducă la forma pe care o are acum.
Ne închinăm în biserică, vizităm chiliile și depanăm amintiri pe băncuță, la masa de la intrare și parcă n-am pleca, locul pare că ține timpul în loc.
Foto Arhiva personală Mihai Cuciureanu. P.C. Petre Furtună
Trovanții sau Babele de la Ulmet și „Ciupercile” de la Odăile
Plecăm de aici hotărâți să vedem trovanții. Mergem preț de mai bine de jumătate de oră prin Muscelul Călimănești până în comuna Bozioru și facem oprire la primii trovanți. Aceștia au forme variate și spectaculoase și par a fi forme de vietăți pietrificate de reptile, păsări, melci, rachete, farfurii, tobogane, coloane etc.
Nu foarte departe de aici mergem în comuna Odăile, unde a fost descoperită o altă aglomerare de trovanți în nisip. Au forme variate, cele mai multe dintre ele având aspect de ciuperci; de aici și numele „Ciuperci”.
Foto Facebook.com/TimeaMolnar
Trovanții se pare că s-au „născut” din nisipul fin și apele minerale din aceste locuri care s-au amestecat și au format un ciment natural, totul petrecându-se acum aproximativ 14 milioane de ani. Ploaia și vântul au făcut ca aceste forme să iasă la iveală și să reprezinte ceea ce astăzi numim „pietre vii” sau trovanți.
Au apărut tot felul de legende pe seama trovanților, poveștile tradiționale spunând că sunt gazdele unor spirite buclucașe sau „trecători spre lumea de dincolo”.
Foto Facebook.com/TimeaMolnar
Amintim că pe lângă Trovanții de la Ulmet și „Ciupercile” de la Odăile mai există și Trovanții de la Chiojdu, ce se remarcă prin masivitatea lor şi prin formele aproximativ sferice, ce pot atinge înălțimi de până la doi metri.
Toate acestea fac parte din Geoparcul UNESCO „Ținutul Buzăului”, recunoscut ca sit UNESCO fiind un teritoriu ce cuprinde elemente de interes geologic deosebit.
Foto Facebook.com/LaAduInTarna
Pensiunea „La Adu în Țarnă”.
Dacă tot am ajuns în zona „cârnaților de pleșcoi” 😊, dăm o fugă la Pinu să îi facem o vizită prietenului nostru Alexandru, la pensiunea „La Adu în Țarnă”. Suntem răsfățați din punct de vedere culinar cu produse tradiționale, locale și îl felicităm pentru că reușește prin evenimente etno-folclorice să readucă în prim plan arta populară tradițională.
Aici se organizează ateliere demonstrative de țesut, cusut piese de costum popular, tors lână, urzit, prepararea magiunului în stil tradițional, adică în tuci pe pirostrie la foc de lemn etc. Nu în ultimul rând, cositul fânului în poiană readuce în prezent „nostalgia vremurilor liniștite, pline de emoție, umorul țăranului autentic, bucuria de a simți mirosul fânului proaspăt și răcoarea pământului umed”, conform spuselor proprietarului acestui loc de basm.
Foto Facebook.com/LaAduInTarna
Toate acestea se termină cu o sârbă cântată tradițional, la acordeon, și dansată cum numai în Ținutul Buzăului ai să vezi, unde pașii dansului cred că sunt transmiși genetic.
Plecăm de aici sprinteni spre casă bucurându-ne de peisajele mirifice, dar puțin triști, pentru că se apropie ultima zi pe cărările Ținutului Buzăului și dar cu speranța că va fi lungă și tumultoasă.
Sursa foto principală Facebook.com/LaAduInTarna
